i appreciate things. i just don’t talk about them.

mandatory, oamenii sunt passing by. they come, say hello and then, they leave. remind me of the constant change of seasons.

mi-amintesc de ziua in care mi-ai dat piesa asta. si mi-ai spus ca sunt o proiectie a verii. ma gandesc cum “se lasa noaptea in fotografii”, niste pelicule- proiectii pe care noi nu le avem. nici nu stiu daca o sa le avem. ma gandesc la responsabilitati, la oamenii din jurul nostru si la lucrurile marunte pe care dintr-o copilarie prosteasca ajung sa nu le apreciez. imi pare rau, poate lasa senzatia de shallowness. nu sunt asa. i appreciate things. i just don’t talk about them. ma gandesc la frica si  inradacinarea in frica. la tunelul asta nevrotic de lung si nesiguranta in care ajungem sa ne pierdem. recunosc. sunt roasa de frica atunci cand trebuie sa vorbesc cu si despre oameni la care ma raportez in mod real[ sunt putini astia]. ii plasez pe-un piedestal si singuri plonjeaza in mod sinucidas jos. cei mai multi.

p.s.  oamenii respira tacut si in tacere. cateodata.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.