book shelf

ROCADĂ ÎN STIL GREC. BERTINA HENRICHS

 

Imaginaţi-vă un loc simplu. Un loc în care oamenii interacţionează doar pentru a-şi adânci şi mai mult singurătatea. Imaginaţi-vă că  aici, omul are nevoie de joc pentru a-şi  putea explora universul. „Rocadă în stil grec” prezintă conturarea unei personalităţi într-o comunitate care etichetează în baza unor clişee si a unor prejudecăţi…

 

Născută în Germania, scriitoarea Bertina Henrichs abandonează repede tărâmul natal în favoarea idilicului franţuzesc.  Debutul beletristic şi- l face prin  „Rocadă în stil grec” ( Joueuse d’ échecs). Cartea nu surprinde prin austeritate  şi nici nu prezintă imaginarul dionisiac al poporului grec euforic şi grotesc, aşa cum  face Nikos Kazantzakis. „ Rocadă în stil grec” e un fel de permanenţă a calmului. E ca şi cum întreaga atmosferă serenă a Greciei insulare, privită ca un paradis mediteranean, pătrunde în roman.   În linii mari, să nu fie oare, o carte de succes? Literatura secolului XXI e una sensibilă, ce stă sub semnul austerităţii şi al senzualităţii. Sexul şi violenţa sunt indubitabil actuale. La  nivel psihologic însă, “Rocadă în stil grec” este o carte a devenirii, a transformării ce survine odată cu revelaţia şahului. Personajele se confruntă cu mici conflicte, fără să existe însă o intrigă propriu- zisă. Există doar instinctul de conservare într-un mediu care îi protejează de agitaţia şi frenetismul cotidian. Drama psihologică a lui Eleni, care visează  şi amuşină Parisul aromat de Eau sauvage, în camerele hotelului Dionysos, este asimilată de întreaga comunitate.

Pe background-ul unei Grecii insulare, a Naxosului în ultimă instanţă, se derulează destinul unei femei ce se împarte între serviciul de cameristă, datoria de mamă şi devotamentul de soţie. Eleni este femeia simplă, care nu aspiră la niciun fel de sofisticare în primă instanţă. Timidă în gesturi, visurile ei nu conturează nimic:

“Douăzeci şi patru de camere, patruzeci de paturi, optzeci de prosoape albe, doar numărul scrumierelor ce trebuiau golite se schimbă”. Este o femeie normală, cu preocupări normale şi responsabilităţi pe care le execută mecanic. Într-un acces de luciditate, la hotel, singurul loc pe care şi-l asumă pentru sine la nivel mental, ca o eliberare, îşi constată  existenţa inutilă: “ Viaţa sa de copac era o existenţă tristă. Rarele schimburi cu celelalte plante nu atingeau subiectele care îl interesau”. Îşi va descoperi pasiunea întâmplător, pe masa unei camere de hotel, ca o revelaţie ce trebuie să umple un vid existenţial. Şahul, pe care îl asociază cu emanciparea şi sofisticarea pariziană, o transformă  într-o femeie modernă, actuală, independentă şi cu o personalitate puternică. La nivel simbolic, de-a lungul timpului, şahul a fost privit nu numai ca un joc al emancipării, ci unul exclusivist: regalităţi, marchizi, seniori. Ulterior devine simbol al raţiunii umane, joc de stimulare a intelectului.

Cartea propusă este un preludiu al timpului ca lentoare. Începutul cărţii transpune cititorul şi îi trezeşte senzaţia că timpul se opreşte, pentru a analiza parcă destinele oamenilor. Asfinţitul cu miros de vară şi de mirodenii, briza pătrunzătoare şi aerul sărat, templul apolinic, întregul imaginar al unei Grecii prăfuite, nu pot scoate din rutină pe nativul din Naxos. E nevoie de ceva exterior acestui univers.

Se menţionează prezenţa unui templu al luminii, Apollo, rămăşiţă a unei Grecii politeiste şi mistice. Atât Apollo cât şi Dionysos sunt zeităţi eliberatoare la nivel simbolic . Dionysos, hotelul la care lucrează Eleni, îi cultivă apetitul pentru schimbare,  o pregăteşte pentru  un ritual bacchantic de comuniune. Dionysos este refugiu pentru dorinţele sale cele mai intime, loc de desfătare şi visare. Apollo survine ca o zeitate mereu în preajmă. Poate fi interpretat ca o revelaţie şi început de drum spre emancipare. Şahul devine iluminarea apolinică. La început rezervată, Eleni cere ajutor fostului profesor Kouros. Încăpăţânat şi împărtăşind aceeaşi pasiune ca şi fosta elevă, Kouros este dispus să o consilieze. Devine mentorul ei şi cel ce o va ajuta să- şi depăşească slăbiciunile.  Inconştient, Eleni se schimbă sub atenta observaţie a profesorului. În timpul partidelor de şah, timiditatea ei dispare, concentrarea creşte, capacitatea de asimilare a strategiilor se activează, Eleni se cufundă în studiu şi în propriile sale gânduri. Este mânată subit doar de dorinţa de a cunoaşte cât mai mult şi cât mai bine, se gândeşte la victorii şi la turnee de şah.  La începutul fiecărei partide de şah, se adânceşte într- un ritual numai al ei: “ Cu infinită precauţie, înaintează cu primul pion pătrunzând în spaţiul intim al celor şaizeci şi patru de pătrate, care pentru câteva ore va fi întregul ei univers”. Realitatea nu îi mai e sieşi suficientă pentru că nu promite nimic. Activităţile de zi cu zi nu o mai satisfac, oamenii în preajma cărora trăieşte nu au ce să-i împărtăşească. Singura persoană  care, eminamente,  o poate înţelege este Kouros, pentru că asemenea lui Eleni este un inadaptat, ce luptă şi se hrăneşte cu ambiţii: “Se  simţea străin de ceea ce semenii lui numeau realitate, acea materie solidă în care era concentrată existenţa”.

Povestea lui Eleni este povestea femeii ce îşi urmează visul, într-o societate patriarhală. Comunitatea mică, cea care nu poate recepta schimbările survenite în viaţa unui individ al comunităţii respective, îl acuză şi îl blamează. Dacă individul acesta este  femeie, atunci e intolerabil. Eleni este stigmatizată. O femeie cu gospodărie şi familie, cu gesturi timide şi reputaţie de om umil şi liniştit nu se poate desprinde de vechile obiceiuri pur şi simplu. Acuzaţiile sufocă viaţa conjugală a lui Eleni şi a lui Panis. Uşor influenţabil, Panis sfârşeşte în a-şi suspecta soţia de nebunie şi adulter. De reţinut simplitatea cu care comunitatea se implică în intimitatea unei familii. O idee des întâlnită în scrierile lui Sartre este aceea că “Iadul sunt ceilalţi”. Această percepţie, în spirit existenţialist sartrian, poate fi perfect valabilă şi în cazul eroinei Rocadei în stil grec. Comunitatea sufocă. Iadul lui Eleni se conturează odată ce oamenii  se strâng în jurul ei.  Pleacă la Atena nu doar pentru a-şi îndeplini obiectivul, ci şi pentru a se sustrage iadului terestru, resprezentat de comunitatea ce o condamnă. De îndată ce părăseşte Naxosul are o nouă revelaţie: “ Pentru prima dată în viaţă, simţi chemarea depărtărilor. Dintr-o dată, insula i se păru insuportabil de mică şi simţi că se sufocă. Niciodată nu mai încercase pe pielea ei o asemenea senzaţie de micime a locului în care trăia, acea insuliţă neînsemnată”.

Prinsă într-un vârtej rendundant al sentimentelor, în mijlocul capitalei democraţiei şi a filosofiei de odinioară, Eleni regăseşte Sensul, pe care niciodată nu putuse spune că l-ar fi posedat pe deplin: “… ceva în interiorul său, mult prea ascuns, exulta de fericire, ca un refren vesel care-ţi tot revine în minte” .  Se va reîntoarce în mijlocul Naxosului natal, însă judecata comunităţii va rămâne oare de neclintit? Finalul rămâne deschis spre interpretare…

Există sălbatici ce îşi vânează prada până o doboară, apoi o devorează în întregime… Rocadă în stil grec ilustrează cum, omul înflăcărat,  îşi urmăreşte  visul, şi- l asumă, apoi îl exploatează până la epuizare…într-o manieră similară.

 

M-am oprit asupra acestei cărţi din simplul fapt că tânjesc după puţină serenitate într-un haos cotidian deplin. Cartea are ceva din mistica unei Grecii arhaice, o frumuseţe şi o puritate neprihănită de varietatea de austeritate de pe rafturile Humanitas şi Polirom. De îndată ce o deschizi, lasă senzaţia unui început de vacanţă mediocru, cu soare prea puternic şi aer prea înţepător. “Rocadă în stil grec” activează simţurile vizuale şi olfactive într- un mod cu totul aparte pe măsură ce cititorul înaintează în lectură. Actul de lectură în sine este un experiment. Iar ceea ce Bertina Henrichs reuşeşte să facă prin Eleni este admirabil. Romanul este, nu în ultimul rând, o poveste de viaţă, în care riscul şi puterea de a te opune, devin arme ofensive şi defensive, într-un proces straniu de emancipare şi elevare…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s