we’re paralyzed,we modernize till our hell is a good life…

astazi s-a terminat si ultimul proiect important inainte de vacanta…si ma lamentez ca de maine o sa intru iar in starea aceea teribil de plicticoasa, iar n-o sa sune telefonul, iar o sa merg acasa si n-o sa-mi gasesc locul si o sa ma plimb cu tigara aprinsa pe malul Muresului si o sa-mi doresc sa mai petrec ore storcand idei prin camine, irish, botanic si scartz,  cu niste oameni simpatici, ale caror principii de viata difera considerabil de ale mele. nu ca asta ar fi fost o problema, nu din experienta lor de viata am avut eu multe de invatat, ci din pregatirea lor profesionala. oamenii astia, studenti ca mine la Comunicare, au norocul sa aiba parte de un sistem educational simtit si pertinent, educatie centrata pe student( si da, m-am saturat sa mi se spuna on and on ca si noi avem parte de acelasi tratament. avem pe naiba! ). foarte interesanta mi se pare ideea aceasta de applied sciences, unde tot ce acumulezi teoretic ajungi sa si aplici. oamenii astia primesc note pe assignment-uri primite in internshipuri la diverse companii internationale, studiaza vision communication, cross cultural communication, pr integrat in human resources, identity and image in internal communication si o groaza de alte chestiuni de care n-ai cum sa afli la noi, pentru ca oferta e prea saracacioasa si pentru ca PR-ul inca e un subiect tabu la noi, prin urmare si specialistii ne cam lipsesc.

ma apasa o urma de melancolie ca s-a incheiat si Business Communication Programme si ca au plecat  olandezii in compania carora mi-am petrecut ultima saptamana, inapoi  in lekker hore Netherlands. le-am promis o vizita undeva la inceputul lunii octombrie…see you in Ede. October it is! maine, tren spre Arad. somehow, don’t  know why, don’t know why, poate ca m-am dezobisnuit de zgomotul marunt, dar inclin pleoapa mai mult spre bitter, decat spre sweetness. si stiu ca nu asa ar trebui sa fie.

“We’ re paralyzed, we apologize; our hell is a good life.
Last went wrong but where’s my prize, under the lights?
Can we call it in? We’ll be on the road.”

Our Hell- Emily Haines & Soft Skeleton


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s