Sinapse

“as we go on…we remember”

Zile pur si simplu …sau zile de Luni? Marţi. Miercuri. Joi. Vineri. Sâmbătă. Duminică…Azi…e Luni.

E atât de comuna fraza de inceput a unei scrieri ce vrea sa redea paleta coloristica a unei iubiri fugitive! Si-ncepi sa aberezi cu „fler, tact, caracter” despre anii puşi la păstrare şi  despre farmecul zilelor când erai îndrăgostit în noapte, pe plajă, cu trupul toropit, buzele sărate, telefonul aruncat la întâmplare în valuri şi chipul haşurat pe pleoapa interioară. Şi da, tot ce-mi vine acum în minte e crochiul-hasura incaltat cu converşi de generaţie post pop, post punk, post grunge, post tot.  Din generatia asta evident, fac şi eu parte, altfel nu mi-as permite sa incropesc scenarii psihedelice despre escapade violacee la marginea unui  februarie oarecare. Ma roade dorul de a retrăi un gând de Vamă and all those blablas ce se sapa singure mai devreme sau mai tarziu, in amintiri, personalizate prin rezonanţa eclectică a unei voci alese la intamplare, din nisipul de voci ce-si fredoneaza identitatea.

In timp ce beau ceaiul, linguriţa se loveste de lateralul cănii, circular, redundant, fumul se macina  din ţigară, genele clipesc necontrolat…zumzetul meselor dimprejur, sticla în contact cu lemnul, muzica din fundal…toate se întrepătrund, fuzionând într-o imagine auditivă, adamică. Imperfectă pentru mine, pentru tine, ca de obicei, greu de sesizat. Si o porţi agale pe străzile Bucureştiului, în buzunar sau cine ştie, în interiorul gulerului de la cămaşă. Din când în când şi eu o mai port pe sub gânduri…it’s my latest trend.

Arunc detergent în closet. Devine amuzant de îndată ce apăs butonul wash it all away. Evident nu există un astfel de buton, dar mi-l imaginez. Imaginaţia deschide căi şi activează simţuri. Closetul luceşte. Şi miroase bine acum. Şi nu pot să ignor cocoloaşele de săpun şi clăbucii din toaletă. Pentru unii imaginea closetului e deranjantă. Suntem fiecare deranjaţi de micile noastre zgomote…şoptim cu toţii. Deranjăm.

…dimineaţa, ne trezim lucioşi ca o podea proaspăt lustruită de femeia de servici de la blocul de vizavi, pentru că în blocul nostru nu mai lustruieşte nimeni podele de la un timp încoace. Poate doar tu atunci când arunci hainele pe jos înainte să le fi purtat.  Nu le mai poartă nimeni in afară de tinele de acum câţiva ani. Tinele ăstalalt, foarte high tech şi corporate, îşi caută tinereţile scotocind dulapuri. Mă găseşte pe mine. Prin toate tricourile şi cămăşie purtate. Nu-ţi mai vine sa le porţi, dar parfumul meu stă încă impregnat pe toate gulerele cămăşilor tale. Mirosul e catalizator… De aia le arunci ocazional pe jos, într-o harababură acidă, pentru ca pregnanţa asta e echivalentul unui eu miniatural. E  acolo în haine. Arunci cu mine pe jos pentru că nu se poate altfel. Cândva a stiut sa roada. Celorlalţi le spui că te grăbeşti. Hainele sunt importante…

Incărcati cu farame de energie si convingeri, croim zilele de maine.  Sterpe. Fade. Absente . De dragul luminii de dupa amiaza, de dragul alegoriei diurne. Am observat obsesia oamenilor, azi, de ati injecta povesti alegorice, altele decat povesti de acum cateva veri…Se apropie nopti cu miros de vama si de tutun lichefiat. Prea multe tigari fumate, imi spun.

Ne reactualizam iadul privindu-ne goi, vorbind fara constrangeri. In iadul lui Sartre avem ocazia sa ne vedem despuiati de haine, de caracter, atarnati doar pe umerase scheletice undeva pe clanta usilor inchise.  La Dante redevenim parsivi, la iadul lui visam la modul senzual; subtili si lascivi unim degetele intr-o perfecta simetrie, articuland 1..2..3..4..5  ca un fundal muzical de amor venetian.  Ne fierbem scheletele imbatranite in cazane mari cu smoala si radem cu draci si de dracii ce-si unduiesc furcile neptuniene. Nu-mi ramane decat sa rad, in plasticul zilelor  astora inghetate, nu de frig , ci de dor.  Incerc de trei zile  sa elimin rationamentul logic. Pentru ca pulsez in ritm de poezie.  Sunt irecuperabil bolnava, de vreme ce ma condamn in mod voit la plimbari imaginare printre pavaje si obloane, reiterand iaduri elene. Se-anunta zile  marunte.  Descreierate.  Imprudente, fragile, grizonate, uscate. Impachetate in folii si pansament. Hasurate. Come back soon.

dedicated to whoever feels like not running, but speeding to another cityscape ( 17.06.2010)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.