nimeni nu ramane

mi-amintesc cum spuneai ca nimeni nu ramane.

si ca nimic nu e imperios necesar.

imi rasuni simfonic…

 mi-am pierdut exercitiul cu “enter title here” sau “anywhere else”.

momente de liniste, fara zumzait de telefon, post evenimente, post agitatie, cafea cu iz de alimentara nouazecista.

 ne decupam, aberam, amintim, visam

structura circulara a lui “life is wonderful”

pe colt de pat, un miriapod

si-nsira linistea

letargic

vorbesc, ascult, deviez pe coltul meu de pat

nimic nu s-a schimbat,

aceleasi dimineti cu treiul pe retina…

in loc de concluzie:

Palahniuk viseaza obisnuit. Cea mai mare paranoia dintre toate cele cu care ne confruntam astazi.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.