soft cafepedia

imi place sa simt ultimele zvacniri tomnatice pe strazi, prin parcuri si cafenele. cafeaua miroase inca a frunze si a soare palid. a mucegai, a dulceata si a ploaie. imi incep odiseea cafepedica in timisoara. o sa fiu un cafegiu de toamna tarzie. stiu, nu sunt prima care face asta. un oras mare te lasa sa-i rascolesti intimitatea, fara sa fie sfios si fara sa lanseze acuzatii. pentru societatea a carui eu se refuleaza in frenezia unui timp accidental, cafeaua e ambrozie azi…

am plecat pe ploaie  si-am incercat sa reiterez orasul asta..am incercat sa-l vad altfel decat e pentru cei multi. am trecut dincolo de faruri de masini, patiserii de franciza si balti in care iti inmoi papucul.. azi, am omis vacarmul si sunetele disonante si m-am lasat fermecata de orasul asta, caruia n-am vrut nicicand sa-i dau vreo sansa. sau sens. un gest voit, da…

mi-am inceput periplul “soft cafepedia” pe strada alecsandri. am gasit-o mai putin autentica decat speram. spun asta, nu pentru ca pana azi nu mi-as fi perindat talpile pe marginile cojite ale trotuarului de aici, dar n-am observat-o. consider ca exista doua tipuri de a merge pe strada. sa mergi si sa ai impresia ca stii locul, doar pentru ca o parte din talpa se erodeaza o data la doua zile de asfaltul asta( esti in trecere si de fiecare data esti preocupat de altceva)  si sa observi in timp ce mergi.
m-am oprit la Erick’s Coffee House. din varii motive. unul ar fi ca, diminetile mele clujene de weekend incepeau  undeva pe strada horia cu that 70’s show( unul din protagonisti, erick forman,  fiindu-mi foarte drag). un al doilea, ar fi ca are un iz usor “american cosmo”. localul e dragut, central sunt scaune si masute inalte, unde iti poti servi cafeaua rasfoind ziare si privind tranzactii bursiere. cafeaua e interesanta, eu am comandat erick’s coffee.
UPS:
  • coffee quality, expresso italian cu un touch de portocala rasa .
  • vitrina cu fructe, incorporata in pult (asta mi s-a parut foarte original).
  • separeu, un microfon de radio desenat undeva pe perete..
  • wireless
DOWNS:
  • muzica nepliata pe specificul localului ( house-ul n-are ce cauta acolo! deci nu, nu, nu. jazz poate, american 30’s blues, chiar si chillout. dar nu house, oribil!)
  • televizorul mut fixat pe un post muzical pop, stupid in contextul ala..
  • clienţii( in ideea ca asteptam ca localul sa vizeze un alt segment clientelar decat cel prezent acolo).
PERSONAL MARK: 7
mi-a lasat senzatia unui loc ce reinvie spiritul american al filmelor alb-negru..dar atat. nu mi-a conturat un “ceva” extraordinar, n-a generat acea stare de apartenenta, nu  a fost cosy sau intim…asa cum de altfel, face cafeaua…
Unde gasiti Erick’s Coffee House in Timisoara : str. Alecsandri, nr 4.
The coffee’s great. If the music sucks (sunt sanse mari sa fie asa) ask the bartender to change it.
  • next coff-experience: Handmade cafe.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s