eventually.

am nevoie de visuri ca sa pot supravietui. o sa pot sa traiesc langa o persoana cu background contradictoriu doar in masura in care tensiunea sexuala se aglomereaza.
la un pachet si jumatate pe zi, incepi sa vezi lucrurile aiurea. diferit. aiurea si diferit. la penultima tigara fumata incepi sa tremuri. iti tremura incheietura mainii cu care aprinzi tigara dupa tigara si mintea ti se coloreaza. prin coloreaza inteleg ambuteliaj de ganduri venite de nicaieri, cruste si ramasite de lucruri aberante, care revin din cand in cand in timp ce visezi noaptea. in putinele ore in care mai visezi. nu, nu vreau sa sune a jurnal. m-am saturat de scrieri personale, de acrosaje si explicatii ale sinelui catre acelasi sine. de luciditate si freamat. de normalitate in periplul ei de a iesi de sub eticheta normalitatii. oamenii normali gandesc lucrurile. nu le scriu. in momentul in care incepi sa le scrii nu eliberezi frustrari. nu le negi si nu le arunci departe de tine. raman in imediata ta apropiere. sunt sub ochi si incepi sa le privesti atent. si asta nu poate fi constructiv. pentru ca nimic din ce tinzi sa arunci si te trezesti subit ” e ok, poate totusi nu le arunc, le las undeva aici, aproape sa vegheze, sa imi spuna fantomatic ca -nu suntem aici, ne-ai aruncat din minte, dar veghem in continuare, pentru ca oricat de mult ne-ai evita, ne-ai expus undeva aici, da aici, langa. nu inauntru, pentru ca nu mai avem loc, locul a fost pentru o perioada determinata de timp, la fel ca un concert ce tine 2-3 ore, la fel ca  un bilet de tren de la bucuresti la arad.  biletul la randul lui e limitat. te intereseaza 10 ore si atat. il arunci,n-o sa-ti mai foloseasca. a fost motivant sa scriu. dar teribil de bolnavicios. cand survine  boala, orice tip de boala, motivarea nu-si mai are rostul. si boala mea e trecutul. toate amprentarile din ultimii ani sunt aici.motivant sa detaliez boala pentru ca in sinea mea sunt putin masochista. si zambesc in timp ce spun asta. imi stiu obsesia  si slabiciunea pentru lucruri pe care tind sa le pastrez. nici de foaie, creioane tocite sau pixuri n-am nevoie. nu acum. viata nu o experimentezi scriind.  prea putin din ceea ce defineste finalmente experienta…
am nevoie de visuri ca sa pot supravietui. o sa pot sa traiesc langa o persoana cu background contradictoriu doar in masura in care tensiunea sexuala se aglomereaza.
la un pachet si jumatate pe zi, incepi sa vezi lucrurile aiurea. diferit. aiurea si diferit. la penultima tigara fumata incepi sa tremuri. iti tremura incheietura mainii cu care aprinzi tigara dupa tigara si mintea ti se coloreaza. prin coloreaza inteleg ambuteliaj de ganduri venite de nicaieri, cruste si ramasite de lucruri aberante, care revin din cand in cand in timp ce visezi noaptea. in putinele ore in care mai visezi. nu, nu vreau sa sune a jurnal. m-am saturat de scrieri personale, de acrosaje si explicatii ale sinelui catre acelasi sine. de luciditate si freamat. de normalitate in periplul ei de a iesi de sub eticheta normalitatii. oamenii normali gandesc lucrurile. nu le scriu. in momentul in care incepi sa le scrii nu eliberezi frustrari. nu le negi si nu le arunci departe de tine. raman in imediata ta apropiere. sunt sub ochi si incepi sa le privesti atent. si asta nu poate fi constructiv. pentru ca nimic din ce tinzi sa arunci si te trezesti subit ” e ok, poate totusi nu le arunc, le las undeva aici, aproape sa vegheze, sa imi spuna fantomatic ca -nu suntem aici, ne-ai aruncat din minte, dar veghem in continuare, pentru ca oricat de mult ne-ai evita, ne-ai expus undeva aici, da aici, langa. nu inauntru, pentru ca nu mai avem loc, locul a fost pentru o perioada determinata de timp, la fel ca un concert ce tine 2-3 ore, la fel ca  un bilet de tren de la bucuresti la arad.  biletul la randul lui e limitat. te intereseaza 10 ore si atat. il arunci,n-o sa-ti mai foloseasca. a fost motivant sa scriu. dar teribil de bolnavicios. cand survine  boala, orice tip de boala, motivarea nu-si mai are rostul. si boala mea e trecutul. toate amprentarile din ultimii ani sunt aici.motivant sa detaliez boala pentru ca in sinea mea sunt putin masochista. si zambesc in timp ce spun asta. imi stiu obsesia  si slabiciunea pentru lucruri pe care tind sa le pastrez. nici de foaie, creioane tocite sau pixuri n-am nevoie. nu acum. viata nu o experimentezi scriind.  prea putin din ceea ce defineste finalmente experienta…culeg si reculeg aici.
let’s call it break for now…and that’s about it. scris stangaci. la repezeala…de pe bloc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.