light, semitransparent & co

 

waiting-me-i-know

din aceeasi serie de melancolii plicticoase si imposibil de tinut in propria-mi individualitate din nu stiu ce motiv…astept sa mi se intample ceva. nu stiu sigur daca tin neaparat sa ma trezesc maine de dimineata si in timp ce traversez strada infinit de aglomerata de muncitori “la datorie” ce repara un “bulevard intreg” cu sticla de polar langa ei de vreo 3 luni de zile, sa astept in mijlocul strazii cu ochii sticlosi,verzi, mari si pupile dilatate, ca un autoturism sa fie prea pripit ca sa mai opreasca, eu sa infatisez o privire victimizata cand de fapt i don’t exactly care sau sa iau pe neasteptate trenul si sa plec… sa ajung in naiba stie ce oras, pentru ca evident as lua primul tren ce mi-ar iesi pe prima sina de tren( periam sau cine stie ce localitate fantoma in care sa fiu decapitata nu intra in discutie si nici aglomeratiile pseudourbane cu manelisti nu imi surad. daca e asa cum banuiesc, cum mi se intampla de fiecare data si repet, de fiecare data cand ajung din cine stie ce motiv la gara, no i do not live there,  de obicei se intampla sa iau trenul spre timisoara sau am de asteptat pe cate cineva and surely i’ll bump into rapidul de bucuresti. a devenit a fucking obsesie incat nici nu mai indraznesc sa ma uit in stanga si in dreapta prin gara de frica unui alt contact, meeting sau cum vreti voi: me vs rapidul Bucuresti Nord. ) ajunsa acolo sa sun acasa. stii, sunt in sibiu! sau …am visat o gloata de indivizi imbracati in haine de carnaval, cred ca erati voi toti, asa ca m-am decis sa plec sa va caut …sunt in sighisoara.m-am gandit ca aici va gasesc. nu?! ciudat. ca e plin de mascarici! sau…iar am vazut rapidul de bucuresti in gara. pai stii, de data asta am si luat trenul! iar ma apasa ceva ce ma depaseste, iar nu gasesc cuvinte, iar e ceva ciudat. da’ chiar am dormit bine azi noapte, ce naiba?!. la inceput credeam ca e ceva legat de cafea.obisnuiam sa beau cafea si totul era ok. adica aveam un comportament normal, chestiunea aia echilibrata care dadea zilei aroma subtila a ceva ce se concretizeaza in zi normala, fara incidente si fara  ceva iritant. am revenit la wonder tea. am trecut de la aroma cu iz de tango si samba, la ceva mai indic, mai putin pasional dar la fel de intens, un alt tip de aroma vadica de ce nu… green tea. well, diminetile sunt stangace. evident eu sunt blurry. timpul un chin. azi am revenit la cafea. la fel de blurry. nu e ceaiul vinovat.

tot ce mai pot sa articulez e un vers pe care l-am auzit toata dimineata…Look through me because I am transparent…inca o zi in care supravietuiesc. de data asta cu cafea:) fara tren…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.