colaps spre mare

 

still_i_need_your_sway_by_disposable_herox

a fost unul din momentele alea ciudate. poate chiar enervante. ” Bine, vin la mare. e ok în vamă. da unde dormim?”…

frenezia momentului, orgie mintală şi nu ai timp să fii raţional. nici nu ai vrea…recunoaşte. să- ţi complici iar existenţa şi aşa supersonic complicată, formulând întrebări ” oare merită să fac asta, acum?”. gandeşti extatic, simţi că dacă tot nu faci ceva util aici, măcar să faci ceva plăcut acolo, pierdut undeva în mijlocul unei găleţi enorme de nisip revărsate direct în mare. uhm, no it’ s not sex. evadare dintr-un scenariu cu mandibule vorbitoare …evadare directă spre vamă. unde nu dai explicaţii, unde nu eşti nevoit să susţii puncte de vedere cu argumente. unde evident, nimic din ce contează acolo în oraş, nu mai contează aici. unde să fii prost e mişto şi lipsit de labeling. ” ha, ce mişto…şi spui că stăm acolo anita?”

şi ce contează că vama a devenit clişeu anost la marea neagră? chiar contează? şi de ce nu? de ce nu un clişeu ca Vama Veche şi de ce unul cu platforme, de ce unul cu plajă în paralia pentru că la noi era înnorat în ziua aia? pe bune acum, de ce să nu mă prăbuşesc direct în mare într-o zi ca asta, de ce să nu imi amintesc de conversaţii ieftine, de ce să nu cunosc oameni,ale căror nume oricum am să le uit… pentru că asta faci în vamă mai mult decât în oricare alt loc: trăieşti o aiureală carismatică, dramatizezi şi încerci să faci ca totul să pară cât mai natural posibil! în fond ideea în sine de aiureală e simpatică! şi da, plec în vamă, nu pentru vama veche de azi, ci pentru cea de ieri…şi poate cea de poimâine.

” Dormim?! unde?… plajă?! i have absolutely nothing against the moon!”

în fond despre asta e vorba. poate dormit pe nisip. poate miros înţepător de lichid marin. sexul nu intră în discuţie anul ăsta…poate revoltă şi atitudine. şi vamă…


2 thoughts on “colaps spre mare

  1. sti ce-i trist cu vama? ca acum toata lumea are ceva cu vama,nu mai e buna de nimic, devine comerciala.da,pot spune ca are aceasta tendinta dar pana la urma noi suntem de vina ca nu facem nimic in aceasta privinta.
    dar draga mimi, asa cum ai zis tu,acolo poti face orice, poti scapa de realitatea de asfalt ca oricum nimeni nu-si va aminti de tine.asa ca iti doresc un “Carpe Diem” unic si individual (nu mediocrul traieste viata la maxim al tinerilor de acum, inghitit de prostie si inconstienta) alaturi de marea care oricum nu va fi niciodata a noastra, ci a viselor de pretutindeni.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s